Sinonime pentru «primenire»

PRIMENIRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premenire s. f.] – V. primeni.

primenire sf [At: BIBLIA (1688), 3611/19 / Pl: ~ri / E: primeni] 1 Înlocuire parțială sau totală cu altceva (nou) Si: împrospătare, înnoire, primeneală (1), primenit1 (1), reînnoire. 2 Luare a unei forme, a unui aspect, conținut noi. Si: primeneală (2), primenit1 (2). 3 (Îvr; spc) Schimbare a numelui cuiva și punere a unui nume nou Si: primenit1 (3). 4 Schimbare a pansamentului la răni, la plăgi S

PRIMENIRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (d e) primeni; fig. schimbare (în bine), împrospătare, înnoire, regenerare. Procesul de primenire a limbii populare e un fenomen firesc. SADOVEANU, E. 34. Toate s-au petrecut, s-au schimbat și s-au înlocuit într-o primenire îndelungă, de la veac la veac, pînă la fața de astăzi a oamenilor și a locurilor. C. PETRESCU, R. DR. 48. Se bucura simțind că primeni

primenire s. f., g.-d. art. primenirii; pl. primeniri