Sinonime pentru «preajmă»

PREAJMĂ s. f. Spațiu care înconjoară pe cineva sau ceva, loc sau regiune din apropierea sau din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) preajmă = a) (local) din apropiere, din jurul; b) (temporal) din ajun(ul), dintr-un timp apropiat. ◊ Loc. adj. În (sau prin) preajmă sau (loc. prep.) în (sau prin) preajma... = a) (local) împrejur(ul), primprejur(ul), în apropiere

preajmă sf [At: PSALT. 72 / V: (reg) ~amă, (îrg) pre~, prij~ sf, (îvr) ~ajm sn / Pl: prejme, (rar) preajme / E: slv прѣждьнꙗ] 1 (Înv) Spațiu care înconjură Si: împrejurime, (reg) preabăt. 2 (Îla) Din (sau de prin) ~ Care se află în (sau prin) jur. 3 (Îlav) În, (din sau prin) În, (din sau prin) jur. 4 (Îlpp; construit cu G) In (din sau prin) ~ma În, din sau prin jurul. 5 (Îal; construit cu G) În, d

PREAJMĂ s. f. (Mai ales în locuțiuni) Spațiul care înconjură pe cineva sau ceva, locul sau regiunea din apropiere, din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. Tăcea preajma și depărtările tăceau. CAMILAR, N. I 62. Strigă-n vale Topologul Și-a lui larmă, cînd și cînd, Ca o voce omenească, Pînă sus pe culmi tresare, Preajma mută s-o trezească Din senina ei visare. TOPÎRCEANU, B. 23. Caișii zîmbe

PREAJMĂ f. Loc în apropiere; împrejurime; vecinătate. ◊ Din (sau de prin) ~ (sau ~a) a) de lângă; din apropiere; b) din ajun sau dintr-un timp apropiat. În ~a în jurul; în apropierea. /cf. sl. prĕzdinja