Sinonime pentru «posterior»

POSTERIOR, -OARĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este situat înapoi; de dindărăt. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior.

posterior, ~oară [At: KRETZULESCU, A. 16/19 / P: ~ri-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr postérieur, lat posterior] (Îoc anterior) 1 a (Cu sens local) Care se află în partea de dinapoi, în raport cu un punct de referință. 2 sn (Rar) Parte de dinapoi. 3 sn (Euf) Șezut. 4 a (D. sunete, în special d. vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. 5 a (Cu sens tempor

POSTERIOR, -OARĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este așezat în partea dindărăt, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior.

POSTERIOR, -OARĂ, posteriori, -oare, adj. (În opoziție cu anterior) 1. Care vine, urmează după ceva sau după cineva; ulterior. Redactorul cel posterior, găsind o notiță fără dată despre acest eveniment, îl atribui pe ghicite timpului lui Ștefan cel Mare. HASDEU, I. V. 256. 2. Care este așezat, se află în partea de dindărăt, de dinapoi. Partea posterioară a capului. ♦ (Despre sunete, în special des