Sinonime pentru «posac»

POSAC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus, fără chef; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.

posac, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 13/11 / V: (reg) ~soacă smf / Pl: ~aci, ~ace / E: nct] 1 (D. oameni) Care vorbește puțin. 2 (Pex; d. oameni) Care tace mereu. 3 (D. oameni) Căruia nu-i place societatea Si: insociabil, închis, necomunicativ, neprietenos, nesociabil. 4 (D. oameni) Care este prost dispus Si: morocănos, posomorât, ursuz. 5 (D. înfățișarea și manifestările oamenilor) Care caracterizea

POSAC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.

POSAC, -Ă, posaci, -e, adj. (Despre oameni) Tăcut morocănos, necomunicativ, nesociabil. Dacă n-ar fi ea, m-aș pune rău cu lumea, cum sînt eu posac. BASSARABESCU, S. N. 152. Ea sta tot posacă și-ncruntată. CARAGIALE, O. III 33. ◊ Fig. Judecătoria era o clădire mare, posacă, galbenă. REBREANU, I. 121. ♦ Fig. Lipsit de veselie. Masa fusese mai curînd posacă, cu toate că Maria-doamna se înzdrăvenise.