Sinonime pentru «poreclă»

PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat unei persoane în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului său, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policră, poriclă s. f.] – Din sl. poreklo.

poreclă sf [At: CORESI, EV. 155 / V: (reg) plorică, polecră, policră, poloce, polocri sfi, polocru (Pl și: poloacre) sn, ~reglă, ~ric~, ~riglă, ~rlocre, ~roclă, ~rocli sfi, prolecă, prolecră, prolică, proligă, prorică / Pl: ~le / E: slv порєкло] 1 (Îrg) Nume de familie. 2 Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, și urmașilor ei, uneori în legătură cu o trăsătură caracteristică a a

PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policră, poriclă s. f.] – Din sl. poreklo.

PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat (uneori în bătaie de joc) unei persoane, în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. Îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale... Mitrea, care semăna leit cu taică-su, fusese înscris la primărie cu porecla tatălui său. SADOVEANU, M. C. 7. Porecla alintată și zoolo