Sinonime pentru «polignit»

polignit, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 148/6 / V: ~icn~ / Pl: ~iți, ~e / E: poligni] 1 (Înv; d. oameni) Care este doborât la pământ. 2 (Înv; pex; d. oameni) Omorât. 3 (Reg; d. cereale sau plante textile) Care este culcat la pământ. 4 (Reg; d. lâna oilor) Care are firul dispus într-un anumit fel.

POLIGNIT, -Ă, poligniți, -te, adj. 1. Culcat la pămînt, doborît, ucis. 2. (Despre plante, mai ales despre cereale) Aplecat la pămînt, culcat. (Atestat în forma policnit) Dacă pînea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată sau policnită, plugarul iarăși se întristează. PAMFILE, A. R. 116. Acolo-i pămînt vestit. Crește grîul policnit. HODOȘ, P. P. 108. – Variantă: policnit,-ă adj.

POLIGNIT, -Ă, poligniți, -te, adj. 1. Doborît, ucis. 2. (Despre plante) Culcat la pămînt. – V. poligni.