Sinonime pentru «poară»

POARĂ s. f. (Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊ Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊ Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora.

poară sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 117 / V: (reg) pără, por / Pl: (rar) ~re / E: slv пора] 1 (Îrg) Împotrivire. 2 (Construit cu verbul „a fi”) Ceartă. 3 (Îrg; îlav) În ~ Împotrivă. 4 (Îrg; îal) În ciudă. 5 (Îrg; îal) Invers decât trebuie, decât este normal. 6 (Îrg; îe) A se pune (în) ~ (sau în pori) cu cineva A se împotrivi cuiva. 7 (Îrg; îae) A se contrazice cu cineva. 8 (Îrg; îae) A se lua la harță

POARĂ s. f. sg. (Popular) Ceartă, gîlceavă. ◊ Expr. În poară = împotrivă, în contra. Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spun o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. COȘBUC, P. I 127. A se pune în poară (cu cineva) = a se împotrivi cuiva, a-i sta cuiva împotrivă (cu vorba), a contrazice, a se lua la ceartă. Nu te pune în poară... cu împăratul iadului. CREANGĂ, P. 49. (Fig.

POARĂ f.: A se pune în ~ cu cineva a) a se împotrivi cuiva cu vorba; a se opune; b) a începe cearta cu cineva. /<sl. pora