Sinonime pentru «plic»

PLIC, plicuri, s. n. Obiect confecționat dintr-o hârtie împăturită în chip special și lipită pe trei părți, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conține. – Din ngr. plíkos, it. plico.

plic1 sn [At: (a. 1694) FN 27 / Pl: ~uri / E: ngr πλίκος, it plico] 1 Obiect confecționat din hârtie împăturită într-un mod special, în forma unui buzunar și lipită pe trei părți, în care se introduc scrisori, acte etc., de obicei în vederea expedierii lor prin serviciul poștal. 2 (Pex) Plic1 (1) considerat împreună cu scrisoarea, actele etc. pe care le conține. 3 Punguliță specială care se închid

PLIC, plicuri, s. n. Obiect făcut dintr-o hîrtie împăturită în chip special și lipită din trei părți, pentru a închide o scrisoare; hîrtia împreună cu scrisoarea pe care o conține. La amiază un soldat îi aduse un plic. BART, E. 214. Masinca își șterse repede pe șorț mîinile umede, luă plicul și citi. BASSARABESCU, V. 12. Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui la o altă plasă. NEG

PLIC ~uri n. Pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor. /<ngr. plíkos, it. plico