Sinonime pentru «plâns»

PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.

PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.

plâns2, plânsă a [At: MINEIUL (1776), 28r1/11 / Pl: ~nși, ~e / E: plânge] 1 (D. oameni) Care a plâns de curând, păstrând urma lacrimilor în ochi, pe obraz etc. 2 (D. ochi, fața oamenilor) Care arată, trădează pe cel care a plâns de curând. 3 (D. lacrimi) Care au fost vărsate. 4 (D. voce, glas, sunete etc.) Trist.

plâns1 sn [At: (a. 1600) GCR I, 67/22 / Pl: ~uri / E: plânge] 1 Plângere (1). 2 Bocire. 3 Zgomot produs de cineva care plânge. 4 (Ccr) Lacrimi. 5 (Îs) ~ul țigăncii Horă nedefinită mai îndeaproape. 6 (Îla) De ~ Vrednic de milă Si: jalnic, lamentabil. 7 (Fam; îe) ~ul crocodilului Plâns (1) ipocrit, fără lacrimi. 8 (Buc; Trs; îc) ~ul-cel-rău sau ~-rău Plânsoare (10). 9 (Înv) Rugăciune. 10 (Înv) Nemul