Sinonime pentru «perniță»

PERNIȚĂ, pernițe, s. f. I. 1. Diminutiv al lui pernă (1); pernuță (1), pernioară, pernișoară; spec. puișor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Săculeț de diferite forme, umplut cu câlți, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace și bolduri; pernuță (2). ♦ Piesă confecționată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte (sacouri, paltoane,

perniță sf [At: CARAGIALE, O. II, 107 / V: (pop) ~rin~ / Pl: ~țe / E: pernă + -iță] 1-6 (Șhp) Pernă (1-2, 8) (mică) Si: pernuță (1-6), (pop) pernioară (1-6), pernișoară (1-6), (reg) modiță (1-6), perinel (1-6), perinucă (1-6). 7 (Spc) Puișor. 8 (Șîs ~ de ace) Săculeț de diferite forme, umplut cu câlți, vată, nisip etc. în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace și bolduri Si: pernuță, (reg) pernu

PERNIȚĂ, pernițe, s. f. (Și în forma periniță) 1. Diminutiv al lui pernă (1). Fată-mare, logodită, Cu toată zestrea gătită, Cu pernițe prinse-n ace. TEODORESCU, P. P. 206. 2. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular. Cine joacă perinița Să sărute pe lelița. POP. – Variantă: periniță s. f.

PERNIȚĂ ~e f. (diminutiv de la pernă) 1) Obiect în formă de pernă mică (de obicei atârnat în cui) în care se înfig acele pentru a nu se pierde. 2) Piesă de croitorie, confecționată din vată, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte. 3) v. PERINIȚĂ. [G.-D. perniței] /pernă + suf. ~iță