Sinonime pentru «păstorie»

PĂSTORIE s. f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. – Păstor + suf. -ie.

păstorie sf [At: CORESI, EV. 486 / Pl: ~ii / E: păstor + -ie] 1 Ocupație de păstor Si: oierit2 (1), păstorit1 (1), (rar) păstorire (3), (îrg) păcurărie1 (1), (reg) păcurărit1 (1). 2 Creștere a vitelor Si: oierit2 (2), păstorit1 (2), (rar) păstorire (4), (îrg) păcurărie1 (2), (reg) păcurărit1 (2). 3 (Ccr; rar) Crescătorie de vite. 4 (Bis; fig) Îndrumare religioasă Si: păstorire (5). 5-6 (Funcție de

PĂSTORIE s. f. 1. Păstorit. [Poporul romîn] a trebuit... să trăiască, mai bine de o mie de ani, o viață de păstorie. IBRĂILEANU, SP. CR. 1 Dragoș... întemeiază statul Moldaviei, stat de oameni agricoli, care își petrec viața cu agricultura și păstoria. NEGRUZZI, S. I 271. 2. Fig. Conducere religioasă, bisericească; timpul cît păstorește un episcop, un mitropolit. Cărți slavone tipărite... sub păst

PĂSTORIE f. 1) v. PĂSTORIT. 2) bis. Funcție de păstor; conducere religioasă. 3) Durată de exercitare a acestei funcții. /păstor + suf. ~ie