Sinonime pentru «părere de rău»
Sinonime pentru părere de rău
- înfrângere
- căință
- mustrare
- pocăință
- regret
- remușcare
- învingere
- poticală
- risipă
- spargere
- bătaie
- eșec
- neizbândă
- insucces
- zdrobire
- smerire
- pierdere
- răpunere
- părere
- aparență
- considerație
- considerent
- constatare
- idee
- observare
- observație
- opinie
- reflecție
- reflexic
- remarcă
- punct de vedere
- socotință
- proces
- socoată
- concepție
- credință
- judecată
- apreciere
- impresie
- iluzie
- cuget
- gând
- închipuire
- vorbă
- vedere
- viziune
- umbră
- năluceală
- noimă
- aviz
- cuvânt
- miraj
- panseu
- considera
- crede
- socoti
- aprecia
- opina
- bucurie
- mulțumire
- satisfacție
- invidie
- mâhnire
- arătare
- fantomă
- nălucire
- vedenie
- convingere
- supărare
- senzație
- apariție
- penitență
- condamnare
- mus-trare
- osândă
- pedeapsă
- re-mușcare
- canon
- podvig
- privațiune
- pocaianie
- pocăială
- dezlegare
- iertare
- re-gret
- suferință
- chin
- repentir
- of
- oft
- ah
- conștiință
- tristețe
- jelire
- jelit
- jeluire
- jeluială
- jeluit
- bănuială
- bănuire
- bănuit
Sensuri
înfrângere – s. f. Acțiunea de a înfrânge; învingere; (rar) călcare a legii. - V. înfrânge.
părere – s. f. 1. Opinie, punct de vedere, concepție, idee, credință. – Expr. A fi de părere = a crede, a socoti, a considera. A(-și) da cu părerea (ori câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeași părere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva).
penitență – s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. - Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza.
pocăială – s. f. (Rar) Pocăință. [Pr.: -că-ia-] - Pocăi + suf. -eală.
pocaianie – s. f. 1. (Înv.) Pocăință. – Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-. - Var.: (înv. și reg.) pocanie s. f.] - Din sl. pokajanije.
regret – s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. - Din fr. regret.
repentir – căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare