Sinonime pentru «otavă»

OTAVĂ s. f. Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; p. ext. loc unde crește această iarbă. – Din bg., sb. otava.

otavă sf [At: DOSOFTEI, PS. 72/3 / Pl: (reg) otăvi și otăvuri, ~ve / E: bg отава, srb otava] 1 Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit o dată. 2 (Pex) Teren pe care crește acest fel de iarbă. 3 (Reg) Grâu răsărit din semințele scuturate la strângerea recoltei Si: (reg) otăvitură (2), samuraslă.

OTAVĂ (pl. -ăvi) sf. 🚜 Iarba crescută a doua oară, după ce s’a cosit odată: dădură într’o poiană frumoasă, unde erau cîteva căpițe de fîn și ~ groasă pe lîngă ele (RET.); Zău, ți-o crește iarbă’n casă Și ~ după masă (IK.-BRS.) [srb.].

OTAVĂ s. f. Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; p. ext. loc unde crește această iarbă. – Din bg., scr. otava.