Sinonime pentru «ori»

ORI conj., adv. I. Conj. (Cu funcție disjunctivă, adesea cu nuanță copulativă) 1. Sau. ♦ (În propoziții interogative) Te duci ori ba? 2. (După o regentă, uneori în corelație cu „fie că”, „sau”, introduce sau leagă două propoziții subordonate opuse) Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi. II. Adv. (Pop.; introduce o propoziție interogativă) Oare. [Var.: or conj., adv.] – Et. nec.

ori [At: CORESI, EV. 24 / V: or, (îrg) ore, (reg) o / E: nct] 1 c (Cu funcție disjunctivă; și îcrî) Sau. 2 av (Îvp; int) Oare.

ORI1 👉 OARĂ1.

ORI2 sf. pl. Bucov. Trans. Băn. A-și veni în ~, a-și veni în fire: fata în casă era mai mult moartă decît vie, abia și-a putut veni în ~ (SB.); Care-o fi scăpat din gloată Nu și-a mai venit în ~ Viața toată (COȘB.); stai binișor, să-mi vin în ~, să-mi aduc aminte cum a fost (LUNG.).