Sinonime pentru «orfan»

ORFAN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um.

orfan, ~ă [At: (a. 1817) URICARIUL V, 25/9 / V: (reg) ur~ / Pl: ~i, ~e / E: ngr ὀρφανός, ml orphanus, -a, -um] 1-2 smf, a (Persoană) care a pierdut un părinte sau pe amândoi Si: (reg) sărac, sărman. 3 smf (Mol) Copil nelegitim. 4 a (Pex) Persoană care nu are familie.

ORFAN, -ANĂ (pl. -ne) adj. și sm. f. Copil(ă) rămas fără părinți sau căruia i-a murit numai tata sau mama, (P) copil(ă) sărman(ă): o biată ~ă crescută de mine (ALECS.) [ngr.].

ORFAN, -Ă, orfani, -e, adj. (Despre copii) Care și-a pierdut unul sau amîndoi părinții. Pe unicul copil – Petre – rămas orfan, îl luă sub ocrotire amiralul. BART, E. 321. Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan și lipsit de povățuirile și de dezmierdările părintești. ALECSANDRI, O. P. 14. ◊ (Substantivat) Împărțeau bucățica de pine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși. CREANGĂ