Sinonime pentru «omonim»

OMONIM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. 2. S. m. Persoană care poartă același nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme.

omonim, ~ă [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~me / E: fr homonyme] 1-2 snf, a (Lin; mpl) (Cuvinte, structuri) care au aceeași formă, dar se deosebesc mult între ele ca origine și sens. 3 smf Persoană care poartă același nume cu altcineva Si: tiz.

OMONIM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. 2. S. m. Persoană care poartă același nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme.

OMONIM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. Cuvînt care are aceeași formă cu altul sau cu altele, dar se deosebește ca înțeles de ele. Cuvintele «cer» (indicativul prezent al verbului «a cere») și «cer» (bolta cerească) sînt omonime. ▭ Omonimele pot fi în înțelegere, ajutîndu-se și întărindu-se reciproc. GRAUR, F. L. 129. ◊ (Adjectival) Cuvinte omonime. 2. (Rar) Persoană care poartă același