Sinonime pentru «numaidecit»

NUMAIDECÎT adv. 1. Îndată, imediat, fără întîrziere. Tudor găsi numaidecît pe Bîrnovă, care era în mare cinste la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 108. Inima ei bună și delicată înțelege numaidecît ce-i în sufletul meu. VLAHUȚĂ, O. A. 427. Ia pe această femeie, du-o numaidecît acolo, cum îi ști tu. CREANGĂ, P. 93. 2. (Regional) Negreșit, neapărat, necondiționat. Leul se gîndea în sine: numaidecît trebuie

numaidecît

NUMAIDECÎT adv. 1. Fără întîrziere, foarte repede; îndată, imediat, (învechit și regional) nepristan (2), numai (III 2), (regional) minten (1). Atunci stînd el lîngă ea, și certă frigurile; și o lăsară pre ea, iară ea numaidecît sculîndu-să slujiia lor. n. test. (1648), 72r/8. Numaicît să depărtară de la el carii vrea să-l muncească, ib. 165^[1]/3. Sufletele lor ieșind din trup numaidecît merg dir