Sinonime pentru «nimerit»

NIMERIT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerit, -ă adj.] – V. nimeri.

nimerit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 35v/5 / V: nem~ / Pl: ~iți, ~e / E: nimeri] 1 a Care a fost descoperit din întâmplare. 2 a Care a fost găsit, în urma alegerii din mai multe posibilități, astfel încât să corespundă adevărului sau necesității. 3 a Ghicit. 4-5 a Care a fost judecat (bine sau) rău. 6 a Care se întâmplă într-un mod incidental. 7 a Care a sosit undeva, pe neașteptate, din întâ

NIMERIT2, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Conform cu scopul urmărit, potrivit, bun, indicat. La o răspîntie de drumuri, unde totul arăta că e un loc nimerit pentru o așezare omenească, o casă sau două s-au străduit să se mențină, anevoie. BOGZA, C. O. 241. Lăuda pe fiul de împărat pentru o așa nimerită și neașteptată alegere. ISPIRESCU, L. 38. Crezu că e momentul nimerit spre a-l aduce la o deplină poc

NIMERIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A NIMERI. și A SE NIMERI. 2) Care corespunde situației, scopului; potrivit; adecvat. Moment ~. /v. a (se) nimeri