Sinonime pentru «nerăbdare»

NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

nerăbdare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~dări / E: ne- + răbdare] 1 Lipsă de răbdare. 2 Stare a celui nerăbdător Si: încordare, înfrigurare, tensiune. 3 Neastâmpăr provocat de așteptare Si: nervozitate (3), (rar) neastâmpărare. 4 Dorință arzătoare de a întreprinde ceva. 5 Grabă de a începe sau de a termina repede ceva Si: (înv) nesuferință (1). 6-7 (Îljv) Cu (sau, înv, în) ~ (În mod) nerăbdăto

NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + răbdare.

NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare, impaciență, dorință arzătoare de a face ceva; p. ext. încordare, neliniște, iritare, nervozitate. Biruindu-l nerăbdarea, intră înlăuntru. ISPIRESCU, L. 112. Mă asculta cu o nerăbdare ce se vedea în neastîmpărul său. NEGRUZZI, S. I 255. ◊ Loc. adj. și adv. Cu nerăbdare = nerăbdător. Așteptau cu nerăbdare să le vie vestea că spicul a-ngălbenit. SLAVICI, O. I 214. Se