Sinonime pentru «nepriceput»

NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, nești

nepriceput, ~ă [At: PSALT. HUR. 108 v/26 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + priceput] 1 a (D. manifestări ale oamenilor, sentimente, taine etc.) Care nu a fost înțeles. 2 a (Pex) Care depășește puterea de înțelegere a oamenilor. 3 a Enigmatic. 4-5 smf, a (Persoană) care nu înțelege ceva. 6-7 smf, a (Persoană) care înțelege greu Si: (înv) neștiut (13), (reg) nestemnic (4). 8-9 smf, a (Pex) (Om) lipsit de mi

NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, nești

NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. Care nu poate fi priceput, care nu este înțeles; neînțeles; enigmatic. Și cînd șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută, Trăsar. MACEDONSKI, O. I 32. În inima lui zace un dor nepriceput. ALECSANDRI, P. III 371. 2. (Despre persoane) Care nu se pricepe la ceva; neîndemînatic, stîngaci; prost. Tu, cu pînea și cuțitul Mori flămînd, nepriceput! COȘBUC, P. I 5