Sinonime pentru «nemiluit»

NEMILUIT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1.

nemiluit, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 149 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + miluit] 1-2 a (Asr) Nemilos (1-2). 3 av (Asr) Fără milă1. 4 av (Asr) Îndârjit. 5 a Care se află în cantitate mare. 6 a Fără măsură Si: mult. 7 sf (Îlav) Cu ~a În cantitate foarte mare.

NEMILUIT I. adj. 1 Care n’a fost miluit ¶ 2 În cantitate foarte mare, îmbelșugat: a dat Dumnezeu zăpadă ~ă (DLVR.). II. adv. 1 Fără milă ¶ 2 Cu ~a loc. adv. Cu grămada, cu ghiotura, fără număr: flori, cu ~a, deasupra ierbii fragede și moale (GRL.); trăsura din oraș cere bani cu ~a (LUNG.).

NEMILUIT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Mult. A dat dumnezeu zăpadă nemiluită. DELAVRANCEA, S. 4. ◊ (Adverbial) Zăpada cădea nemiluit. SANDU-ALDEA, U. P. 36. 2. Fără milă, fără cruțare. (Adverbial) S-aține nemiluit pe urma fiarelor din codru. ODOBESCU, S. III 149.