Sinonime pentru «nefer»

NEFER, neferi, s. m. (Înv.) 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.

nefer sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. 234 / V: (reg) nif~ / Pl: ~i / E: tc nefer] 1 Soldat din vechea armată turcă. 2 Soldat din corpul arnăuților. 3 Soldat care făcea parte dintr-o poteră Si: poteraș. 4 (Reg; îlv) A face ~ (pe cineva) A păcăli. 5 (Reg) Membru al unei cete de haiduci.

NEFER, neferi, s. m. 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.

NEFER, neferi, s. m. (Învechit) Soldat din armata turcă; soldat făcînd parte din corpul arnăuților; oștean. Nu s-arată șir de care, Șir de care ferecate, Scîrțîind împiedecate De-angarale-mpovărate, De neferi înconjurate? IOSIF, PATR. 68. De la zaveră rămaseră în țară trupe turcești, un beșli-aga, cu cîțiva neferi în fiecare județ. GHICA, S. A. 29. La neferi să-nchidem calea, Să dăm groaza prin ci