Sinonime pentru «nasol»

NASOL, -OALĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Fam.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav”, nasul „rău, meschin”.

nasol, ~oală [At: BUL. FIL. IV, 123 / Pl: ~i, ~oale / V: ~sul, năsoală af / E: rrm nasvalo „bolnav”, nasul, „rău, meschin”] (Arg) 1-2 smf, a (Om) urât. 3-4 smf, a (Om) ridicol. 5-6 a, av (D. oameni) (Care este) prost. 7-8 a, av (D. oameni) (Care este) ignorant. 9-10 a, av (Care este) rău. 11 a (Pcf; d. oameni) Cu nasul1 (1) mare. 12 a (D. lucruri, obiecte) De proastă calitate. 13 a (D. lucruri, ob

NASOL, -OALĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Arg.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav”, nasul „rău, meschin”.

nasol, -oală adj. în: a băga pe nasoale (arg.) 1. A calomnia pe cineva ◊ „L-au auzit băgând pe nasoale despre tine.” 2. A vorbi despre ceva (sau despre cineva) fără a fi bine informat ◊ „Astăzi n-a mai băgat pe nasoale la seminar, pentru că citise bibliografia.” ♦ A fi pe nasoale se folosește pentru a califica o situație gravă (de ex. la un examen la care s-a luat o notă mică) sau nesigură: ◊ „E p