Sinonime pentru «năprasnic»

NĂPRASNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește

năprasnic, ~ă a [At: N. TEST. (1648) / V: ~aznic (înv) nepreas~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv напрасьнъ] 1 a Care survine în mod neprevăzut și cu intensitate. 2 a Care se petrece fulgerător. 3 a (Îs) Moarte sau pieire ~ă Moarte produsă de un accident, de o violență sau de o altă cauză nefirească. 4 a Care nu poate fl stăpânit, înnăbușit, potolit. 5 a Care covârșește. 6 a (D. oameni) Care nu-și poate s

NĂPRASNIC, NĂPRAZNIC I. adj. 1 Neașteptat, fără veste, subit: i-a venit căpitanului un somn așa de ~, cît a trebuit să se culce pe iarbă și să doarmă (SB.); moarte ~ă, ¶ 2 Iute, năvalnic, impetuos: Dunărea, însăși măreața și năpraznica Dunăre, s’a îmblînzit și s’a dat învinsă în mîinile lor (VLAH.) ¶ 3 Spăimîntător, grozav, îngrozitor; cumplit, fioros: tremură înaintea lui ca înaintea unui judecăt

NĂPRASNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin