Sinonime pentru «mustuitor»

MUSTUITOR, mustuitoare, s. n. (Pop.) Unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tor.

mustuitor sn [At: I. IONESCU, P. 251 / V: (reg) ~oare sf / Pl: ~oare / E: mustui + -tor] 1 Unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la un capăt, cu ajutorul căreia se zdrobesc strugurii în butoi. Si: (reg) mustitor (1), mai2, mâtcă. 2 (Nob) Teasc.

MUSTUITOR, mustuitoare, s. n. Unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tor.

MUSTUITOR, mustuitoare, s. n. Unealtă de lemn făcută dintr-un băț cu ramificații la capăt, cu care se zdrobesc strugurii. La fiecare ciubăr un om. mustuiește strugurii, adecă-i zdrobește cu mustuitorul. I. IONESCU, P. 251.