Sinonime pentru «muget»

MUGET, mugete, s. n. I. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; răget. II. P. anal. 1. Strigăt puternic, sfâșietor al omului; urlet, răcnet. 2. Șuierat puternic produs de unele mașini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vânt, de furtună, de ape etc.; vuiet, vâjâit. – Mugi + suf. -et.

muget sn [At: CANTEMIR, IST. 174 / Pl: ~e / E: mugi + -et] 1 Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale comute Si: răget, (rar) mugit, mugitură, (nob) murmur Vz boncăit, boncăluit, zbieret. 2 (Pan) Strigăt puternic, sfâșietor al omului Si: răcnet, urlet. 3 (Pan) Zgomot puternic și prelung produs de ape, de furtună, de vânt Vz vâjâit, vuiet. 4 (Pan) Șuierat puternic produs de geamanduri,

MUGET, mugete, s. n. 1. Strigătul, zbieretul vitelor cornute; răget. Din sat veneau mugete prelungi de vite. SADOVEANU, O. III 655. Dumana întindea gîtul la poartă și mugea, era așa de duios mugetul ei! VLAHUȚĂ, O. AL. I 47. ♦ (Prin extensiune) Strigătul puternic, melodios al cerbului în epoca de împerechere; boncăluit, răget. Numai iată că aude Harap-Alb un muget înădușit: cerbul venea boncăluind

MUGET ~e n. Strigăt prelung, scos de unele animale (în special de vitele cornute). /a mugi + suf. ~et