Sinonime pentru «mucenic»

MUCENIC1, mucenici, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. – Cf. rus. mučnik „plăcintă de secară”.

MUCENIC2, -Ă, mucenici, -ce, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Martir creștin din primele secole după Hristos; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ.

mucenic1 sm [At: MARIAN, S. R. II, 161 / V: (reg) măce~, măcin~ / Pl: ~ici / E: cf rs dal мучник] (Pop; lpl) Un fel de covrigel preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie Si: (reg), bradoș, brăduleț, brânduș, sfințișor.

mucenic2 [At: PSALT. 333 / V: (îrg) măce~, măcinec, măcinic, (înv) mâce~, (reg) moce~, mocinic, ~cin~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv мученикъ, rs мученик] 1 smf Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare și moartea, apărând ideile creștinismului Si: martir2. 2 smf (Pgn) Persoană care a îndurat chinuri îngrozitoare sau și-a sacrificat viața pentru ideile, convingerile sale. 3 smf Pe