Sinonime pentru «mototol»

MOTOTOL, -OALĂ, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect făcut cocoloș; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a doborî (pe cineva) la pământ, a lăsa nemișcat, inert. A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) Încet la lucru, bleg, moale; nătâng, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).

mototol1, ~oală [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mormotol, motol / Pl: ~i, ~oale / E: mototoli] 1 sn Ghemotoc. 2 sn (D. oameni; îlv) A se face ~ A se ghemui. 3 sn (Îal; d. o colectivitate) A se îngrămădi. 4 sn (Îe) A face ~ A doborî pe cineva la pământ, a lăsa nemișcat, inert. 5 sn (Reg; îlv) A se da de-a ~ul A se rostogoli. 6 a Ghemuit. 7 a Mototolit. 8 sn (Reg) Pămătuf cu care se șterge vatra cupt

mototol2, ~oală a [At: ALAS 8 IV, 1923, 4/1 / Pl: ~i, ~oale / E: ns cf matol, mototol1] (Arg) Beat.

MOTOTOL2, -OALĂ, mototoli, -oale, adj. (Rar la f.; despre oameni) Lipsit de vigoare, bleg, tont. Se învîrtea prin casă, băcănită pe obraji și mototoală. STANCU, D. 440. Fără voință, bleg, mototol, ai să fii toată viața. PAS, Z. I 293. Mătușa Ruxanda se dădu doi pași înapoi, să-și vadă feciorul mai bine și să-l măsoare mai cu jale, cîtu-i de mototol și nevolnic. C. PETRESCU, R. DR. 20.