Sinonime pentru «monoton»

MONOTON, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre glas, sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu același ton. ♦ Fig. Care indispune, plictisește etc. prin lipsa de variație sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone.

monoton, ~ă a, av [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: fr monotone] 1-2 (D. glas, melodii, sunete, zgomote; prt) Fără variații de ton. 3-4 (Fig) Lipsit de variație, de varietate. 5-6 (Care este) de o uniformitate plictisitoare, supărătoare, neplăcută.

MONOTON, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu același ton. ♦ Fig. Care indispune, plictisește etc. prin lipsa de variație sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone.

MONOTON, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre sunete, melodii etc.) Care are sau care păstrează mereu același ton; fără variații de ton. E o melodie înceată și monotonă, parcă slăvește liniștea și aerul limpede. SADOVEANU, O. VI 407. Bate toba cu degetele-n masă, amuzată ceasuri întregi de muzica monotonă. ARGHEZI, P. T. 123. Un timp se auzi numai țăcănitul monoton al roților. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ Fi