Sinonime pentru «mătăhăi»

MĂTĂHĂI, mătăhăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. – Et. nec.

mătăhăi [At: CREANGĂ, P. 298 / V: ~hi, ~ăni / Pzi: ~esc / E: ns cf măhăi, mătănăi, mătăni] (Reg) 1 vi A se mișca greoi, cu pași șovăitori Si: a se clătina, a se împletici, (reg) a mătăcăni, a mătăhăli, a mătălăi (1). 2 vt A mișca încoace și încolo Si: a agita, a clătina. 3 vi (Determinat prin „din cap”) A moțăi.

MĂTĂHĂI (-ăesc) vb. tr. și intr. Mold. A (se) clătina, a (se) legăna încoace și încolo, a bănănăi, a bălălăi: după ce batjocori pe toată lumea, intră în casă mătăhăind și se culcă (D.-ZAMF.); vede un ostaș mătăhăind în toate părțile (CRG.); căpitanul a plecat mătăhăind după ea (S.-ALD.) [mătănăi + măhăi].

MĂTĂHĂI, mătăhăiesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A se mișca greoi, cu pași șovăitori, nesiguri, într-o parte și într-alta; a se clătina. Căpitanul a plecat mătăhăind după ea. SANDU-ALDEA, U. P. 185. Auzind pe cineva cîntînd din urmă, se uită înapoi și cînd colo vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. CREANGĂ, P. 298. 2. Tranz. A clătina, a mișca încoace și încolo. Mătăhăiește în dreap