Sinonime pentru «maruntaie»

MĂRUNTAIE s. n. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale și la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominală. ◊ Expr. A ști toate măruntaiele (din cineva) = a cunoaște gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ♦ Interiorul ființ

măruntaie sfp [At: MOXA, 387/9 / V: (îrg) ~tăi, ~tăie, ~tări, mănun~, mănuntăi, (înv) mănuntei, (reg) ~rân~, ~răntăie, ~iuri, ~teie, mânun~, morân~ sfp, (nob) mărutai sn / E: ml minutolia] 1 Organe interne umane și animale Si: viscere. 2 (Pre) Organe interne din cavitatea abdominală Si: (pop) mărunțiș (12), (reg) mărunțele (18), (îvp) mărunțușuri (7), (Mar) mățăcăi (2) Vz mațe, potroace. 3 (Pop) P

MĂRUNTAIE, MĂRUNTĂI sf. pl. 1 Organele din interiorul corpului la om și la animale (mațe, ficat, plămîni, splină, etc.): ~ de porc, de pasăre; eu șed călare în inima (femeilor și... știu toate măruntaile dintr’însele (CRG); și măruntaiele din om tot se ceartă uneori (CAR.); această știre m’a pătruns pînă ’n adîncul măruntaielor (GN.) ¶ 2 Adîncime: parc’ar fi voit să pătrundă cu vederile pînă în mă

MĂRUNTAIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale și la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominală. ◊ Expr. A ști toate măruntaiele (din cineva) a cunoaște gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ♦ Interiorul ființei