Sinonime pentru «mărgăritărel»

MĂRGĂRITĂREL, (1) mărgăritărele, s. n., (2) mărgăritărei, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui mărgăritar (1); mărgărităraș. 2. S. m. (Bot.; la pl.) Lăcrămioare. – Mărgăritar + suf. -el.

mărgăritărel [At: PISCUPESCU, O. 298/18 / V: (reg) ~int~ / Pl: ~e, (îrg, sm) ~ei / E: mărgăritar + -el] 1-4 sn (Șhp) Mărgărităraș (1-4). 5 s (Reg) Tufa lemnoasă, ca liliacul, cu frunze negre-verzi, care face boabe albe ca mărgăritarul, fără miros. 6 s (Med) Stomatită.

MĂRGĂRITĂREL, mărgăritărele, s. n. 1. Diminutiv al lui mărgăritar (1); mărgărităraș. 2. (Bot.; la pl.) Lăcrămioară. – Mărgăritar + suf. -el.

MĂRGĂRITĂREL, mărgăritărele, s. n. 1. Diminutiv al lui mărgăritar (1). O cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunii, ea părea muiată într-un aer de aur. EMINESCU, N. 8. 2. (Bot.; mai ales la pl.) Lăcrimioară. Cu voi, scumpe strugurele, Albe mărgăritărele, Primăvara-și face salbe. ALECSANDRI, P. I 123. Într-acest fel se fac toate celelalte ape, de mărgărităre