Sinonime pentru «maiestate»

MAIESTATE, (2) maiestăți, s. f. 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție. 2. Suveran, monarh. ♦ (Urmat de un adj. pos.) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. Maiestatea Sa. Maiestățile Voastre. [Var.: majestate s. f.] – Din lat. maiestas, -atis, fr. majesté.

maiestate sf [At: (a. 1783) IORGA, S. D. XIII, 13 / V: maje~, (pop) măi~, (reg) ~tă, (înv) maiestat sm, (înv) maiastat sm / Pl: (1) ~tăți / E: lat maiestas, -atis, fr majesté, ger Majestät] 1 Suveran. 2 (Înv) Putere supremă Si: suveranitate. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu sau despre un monarh Vz mărie1, înălțime. 4 Aspect grandios, care trezește admi

MAIESTATE, (2) maiestăți, s. f. 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție. 2. Suveran, monarh. ♦ Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. [Var.: majestate s. f.] – Din lat. maiestas, -atis, fr. majesté.

MAIESTATE, (2) maiestăți, s. f. 1. Caracter sau aspect impunător, care trezește admirație, respect etc.; măreție. Doctorul. contempla mut maiestatea naturii. BART, E. 123. Curg mîndru-n nepăsare, cu-o lină maiestate. ALECSANDRI, P. III 135. Privind maiestatea naturii, el se inspiră. NEGRUZZI, S. I 197. 2. (Adesea urmat de adjectivul posesiv de pers. 2 sau 3 sg.) Titlu dat capetelor încoronate. Nu