Sinonime pentru «lopătar»

LOPĂTAR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopată + suf. -ar.

lopătar [At: HERODOT, 282 / Pl: ~i / E: lopată + -ar] 1 sm Persoană care conduce o ambarcație cu vâsle Si: barcagiu, luntraș, vâslaș, (rar) năier. 2 sm (Înv) Persoană care conduce un bac1 (1). 3 sm Persoană care lucrează cu lopata (1). 4 sm (Rar) Persoană care vântură cereale. 5-6 sm Persoană care (face sau) vinde lopeți (1). 7 sm (Îvr) Copac folosit la confecționarea corăbiilor și a vâslelor. 8 s

LOPĂTAR sm. 1 ⊕ Cel ce face lopeți i ¶ 2 ⛵ Cel ce vîslește o luntre cu lopețile, vîslaș: nu băgase de seamă că ~ii depărtaseră corabia de uscat (ISP.) ¶ 2 🐦 Pasăre din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung și găvănat în formă de lingură; corpul e alb, pieptul gălbuiu, iar pe cap are un moț de pene lungi (Platalea leucorodia) (🖼 2951) ¶ 4 🐦 RAȚĂ-LOPĂTAR 👉 RAȚĂ 1.

LOPĂTAR, lopătari, s. m. I. 1. Vîslaș, barcagiu. Erau șase oameni: Petar Dușan, soacră-sa și patru lopătari. GALACTION, O. I 187. Valul mării n-a purtat niciodată, p-al său braț legănător, lopătar mai fără grijă. MACEDONSKI, O. IV 51. Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. 2. Lucrător cu lopata (1). Lopătar la vînturarea grînelor. ▭ Era lopătar de cărbuni, bărbat tăcut, uscat și