Sinonime pentru «laf»

LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea (cu cineva) la lafuri = a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf.

laf sn [At: POLIZU / V: (reg) ~a sf, (îrg) leaf / Pl: ~uri / E: tc lâf] (Tcî; mpl) 1 Vorbă lipsită de temei: Si: (fam) palavră. 2 Glumă. 3 Fleac. 4 (Înv; îlv) A ședea (cu cineva) la -uri A pălăvrăgi. 5 (Înv; îe) A tăia frunză verde și ~uri A spune minciuni. 6 Lăudăroșenie. 7 (Îls) Tafa și ~a Discuție ușoară, fără subiecte serioase sau interesante Si: pălăvrăgeală.

LAF, mai adesea pl. LAFURI sn. F Palavre, taifas: fiindcă nu-i era somn... avea poftă de ~uri (CAR.); pe cînd ședeam cu socru-meu la ~uri, după obiceiul de la țară (CAR.) [tc.].

LAF, lafuri, s. n. (Rar, mai ales la pl.) Fleacuri, palavre, taifas. Ședeam cu socru-meu la lafuri, după obiceiul de la țară, dinaintea unui borcan de vin. CARAGIALE, M. 11.