Sinonime pentru «jalnic»

JALNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

jalnic, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. GCR. I, 212/22 / V: jălal~, jea~, (reg) jel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bg жалник, slv жальникъ] 1-2 a Plin de (tristețe sau) durere adâncă. 3-4 a Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. 5 a Îndurerat. 6 a, av (D. oameni) (Care este) vrednic de a fi compătimit. 7 a (D. oameni) Care provoacă milă. 8 av Nenorocit. 9 a Întristător. 10 a (D. lucruri) Dureros. 11 av Cu tris

jalnic, -ă adj. 1 Care este trist, dureros, dezolant. Strigăte jalnice. ◊ (adv.) Jalnic sună Și sălbatec se plîng regii în giganticul mormînt (EMIN.). 2 (despre situații, stări sau despre ființe, aspectul, înfățișarea etc. ale lor) Care provoacă milă; demn de compătimit. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? (CON.). ◊ Salcie jalnică v. salcie. 3 (fam.; despre oameni) Care este penibil, ridicol. Es

JALNIC adj. și adv. 1 Foarte trist, plin de jale, de întristare: vîntul vîjie și geme ca niște ~e glasuri ce plîng din depărtare (ODOB.), cînele ce urlase atît de ~ era al lui, el presimțise moartea stâpînului său (ALECS.) ¶ 2 În doliu, care duce doliul cuiva, care plînge moartea cuiva : ~ă adunare; jalnica soție.