Sinonime pentru «irmilic»

IRMILIC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.

irmilic [At: ALECSANDRI, P. P. 135 / V: ierme~ / Pl: ~ici, ~ice / E: tc irmilik] 1 sm (Iuz) Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi, mai ales în Moldova, în prima jumătate a secolului XIX Si: icosar. 2 sn (Rar; art.) Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 3 sn (Rar; art) Melodie după care se execută irmilicul (2).

IRMILIC sm. Mold. 🪙 Veche monedă turcească de argint, care circula în Moldova, icosar: Trei desagi de ~i Și de galbeni venetici (ALECS.); l-am văzut la chefuri umplînd cobza lăutarului cu ~i (GN.) [tc.].

IRMILIC, irmilici, s. m. (Învechit) Monedă turcească care a circulat pe vremuri și în țările romînești. Țigănci sprîncenate, cu cozile pline de irmilici, stăteau cinchite lîngă oale. SADOVEANU, O. I 285. Cuconu Ioniță scoase două sferturi de irmilic și le dădu lui Gîrneață. HOGAȘ, H. 30. Soliman se bucura, Bani-n poală-i număra, Zece pungi de irmilici. ALECSANDRI, P. P. 135.