Sinonime pentru «ireal»

IREAL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel.

ireal, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, V. 25 / P: ~re-al / Pl: ~i, ~e / E: fr irréel] 1 Care nu există în realitate Ei: fantastic, imaginar. 2 Care pare că nu este real. 3 Care este neobișnuit în realitate. 4 (D. moduri verbale, propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă.

IREAL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel.

IREAL, -Ă, ireali, -e, adj. Care nu există în realitate; nereal, imaginar. Apar și pier vedenii ireale. CAZIMIR, L. U. 42. ♦ Care pare că nu este real. Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie, ciudată și ireală. BOGZA, C. O. 268. S-a oprit din zbor o cioară... Ireală, ca un duh Cu penajul ei feeric. TOPÎRCEANU, M. 12. ◊ (Adverbial) Raze calde se aleargă ireal. CAMIL PETRESCU, V. 101.