Sinonime pentru «înviorare»

ÎNVIORARE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora.

înviorare sf [At: PISCUPESCU, O. 135/10 / P: ~vi-o~ / Pl: ~rări / E: înviora] 1 Trezire la viață Si: înviorat1 (1), (reg) învioșare (1), învioșat1 (1). 2 Scuturare a cuiva din amorțeală Si: înviorat1 (2), (reg) învioșare (2), învioșat1 (2). 3-4 Căpătare a unei vioiciuni (mai mari) Si: înviorat1 (3-4), (reg) învioșare (3-4), învioșat1 (3-4). 5 Întremare după o boală Si: înviorat1 (5). 6-7 (Revenire

ÎNVIORARE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. Exerciții de înviorare. ▭ Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și cînd glasul lui i-ar fi alinat suferința. REBREANU, R. II 65. – Pronunțat: -vi-o-.

înviorare (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. înviorării; pl. înviorări