Sinonime pentru «intim»

INTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ Fig. Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate. ♦ (Despre relațiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă l

intim, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 327 / A și: intim / Pl: ~i, ~e / E: fr intime, lat intimus] 1 a Care constituie partea esențială a unui lucru, a unei probleme etc. Si: lăuntric. 2 a Care are la bază o legătură strânsă, profundă. 3 a Bazat pe o legătură esențială, de natură materială. 4 a (Fig) Apropiat. 5 a (D. oameni) Legat de cineva printr-o prietenie foarte strânsă sau prin relații foarte apropi

INTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ Fig. Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate. ♦ (Despre relațiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă l

INTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. (Despre o persoană în relații cu alta) Legat printr-o prietenie strînsă, foarte apropiat; introdus în toate secretele. Crede-te în această casă ca în mijlocul unor vechi și intimi amici. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Lumea se rărise. Nu mai erau decît intimii. VLAHUȚĂ, O. AL. II 11. 2. Familiar, prietenos, afectuos, cordial. Cu nota aceasta intimă, convorbir