Sinonime pentru «înlocuitor»

ÎNLOCUITOR, -OARE, înlocuitori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [Pr.: -cu-i-] – Înlocui + suf. -tor.

înlocuitor, ~oare [At: IORGA, CH. 1.1, 24 / Pl: ~oare / E: înlocui + -tor] 1-2 smf, a 1-2 (Persoană) care înlocuiește pe cineva. 3-4 sn, a (Produs, material) mai ieftin, cu care poate fi înlocuit alt produs, material.

ÎNLOCUITOR sm. Cel ce înlocuește pe altul (într’o slujbă, etc.).

ÎNLOCUITOR, -OARE, înlocuitori, -oare, adj. Care înlocuiește, care ține locul, care se substituie. – Pronunțat: -cu-i-.