Sinonime pentru «indulgență»

INDULGENȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.

indulgență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / V: ~ghenție, ~ghinție / Pl: ~țe / E: fr indulgence, lat indulgentia] 1 Atitudine îngăduitoare față de greșeli Si: bunătate, îngăduință, toleranță. 2 Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani. 3 (Ccr) Document ce conține textul rugăciunilor care trebuie să fie spuse pentru a obț

INDULGENȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.

INDULGENȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință. Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco, NEGRUZZI, S. i 341. De indulgența mea acum să profitați, ALEXANDRESCU, M. 184. 2. (În biserica catolică) Iertare de păcate acordată credincioșilor în schimbul unei sume de bani.