Sinonime pentru «indreptat»

ÎNDREPTAT, -Ă, îndreptați, -te, adj. 1. (Despre obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma, la starea normală, dreaptă. 2. Corectat, rectificat. ♦ (Rar) Drept, cinstit, corect. – V. îndrepta.

îndreptat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 11/12 / V: (înv) ~der~ / Pl: ~ați, ~e / E: îndrepta] 1 (D. obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma normală, dreaptă. 2 (D. persoane) Care și-a corectat ținuta. 3 Care s-a schimbat din rău în bine Si: îmbunătățit. 4 (Rar) Care a redevenit drept, cinstit, corect. 5 (D. vreme) Ameliorat. 6 (Spc; reg; d. butoi) Ale cărui spații între doage au dispărut prin umflare

îndreptat1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. 14/4 / Pl: ~uri / E: îndrepta] (Nob) 1-11 Îndreptare (1-11). 12 (Jur; înv) Dezvinovățire. 13 (Înv) Mântuire. 14 Scuzare. 15- 16 Îndreptare (15-16). 17 (Înv) Poruncă. 18 (Iuz) Sentință. 19 (Iuz) Răsplată. 20 (Îvp) Dreptate. 21 Pretext. 22-30 Îndreptare (22-30).

ÎNDREPTAT, -Ă, îndreptați, -te, adj. 1. (Despre obiecte strîmbe, deformate) Făcut să fie drept, dezdoit. Cui îndreptat. ◊ (Despre oameni) Mergea parcă mai îndreptat din șale. PAS, Z. I 202. 2. Corectat, rectificat. Greșeli îndreptate. ♦ (Rar) Drept, cinstit, corect. Cît timp mai poți mișca un singur deget, dacă gîndul este îndreptat, încă mai poți sluji neamul tău. CAMIL PETRESCU, B. 176.