Sinonime pentru «incapator»

ÎNCĂPĂTOR, -OARE, încăpători, -oare, adj. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult; larg, spațios. – Încăpea + suf. -ător.

încăpător, ~oare [At: MINEIUL (1776), 62 1/1 / Pl: ~i, ~oare / E: încăpea + -tor] 1 a Care are volum utilizabil mare. 2 a Spațios. 3 sf (Înv; ccr) Capacitate.

ÎNCĂPĂTOR adj. verb. ÎNCĂPEA. Unde încape mult, în care pot intra mulți, spațios: Pavel era holteiu și casa lui destul de încăpătoare (CRG.); o polată încăpătoare, învelită cu șindrilă (BR.-VN.) ¶ ¶ C. NEÎNCĂPĂTOR.

ÎNCĂPĂTOR, -OARE, încăpători, -oare, adj. În care încape mult, cu o capacitate mare; larg, spațios. Dromichet... înălță cupa de corn, cea mai încăpătoare. C. PETRESCU, R. DR. 8. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare, Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. E lumea-ncăpătoare Pentru-o pasăre și-o floare! ALECSANDRI, P. P. 31.