Sinonime pentru «împunsătură»

ÎMPUNSĂTURĂ, împunsături, s. f. 1. Împungere cu acul, la cusături; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură.

împunsătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: împunge + -(ă)tură] 1-6 Împungere (1-6). 7 (Fig) Contrazicere. 8 (Fig) Ofensare. 9-11 Împungere (9-11). 12 Împungere (2) cu acul la cusături. 13 (Ccr) Loc unde a pătruns acul sau vârful ascuțit al altui obiect.

ÎMPUNSĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a împunge ¶ 2 Înțepătură: ~ cu sulița, cu coarnele; împunsăturile sau înțepăturile sale sînt foarte veninoase (MAN.); la fie-care ~ de iatagan, parcă s’aud vaiete năbușite (DLVR.); pentru o ~ greșită la gherghef, ocari, blestemuri, bătăi (ALECS.) ¶ 3 Ⓕ Vorbă înțepătoare, mușcătoare, care ofensează: au început să se ’ntețească femeile la vorbă, și din vorbă l

ÎMPUNSĂTURĂ, împunsături, s. f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură.