Sinonime pentru «împlinire»

ÎMPLINIRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini.

împlinire sf [At: CALENDARIU (1814) 1/9 / Pl: ~ri / E: împlini] 1 (Înv) Umplere a unui gol Si: împlineală (1), împlinit1 (1). 2 (Înv) Umplere a unui recipient Si: împlineală (2), împlinit1 (2). 3 Lichidare a unei lipse Si: împlineală, împlinit1 (3). 4 (Imp) Înlocuire. 5 (Imp) Compensare. 6 (Înv) Completare a locurilor neocupate Si: împlineală (6), împlinit1 (6). 7 Ajungere la numărul cerut Si: împ

ÎMPLINIRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. 1. Umplere, completare (a unui gol, a unei lipse). Nu este permis pentru împlinirea numărului silabelor a proceda astfel. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Expirare a unui anumit termen. 3. Îndeplinire, realizare, executare. Inima plecată la a legii împlinire, Să nu fi fost tulburată de-a patimilor pornire. CONACHI, P. 266. 4. (Învech

împlinire f. acțiune de a împlini: 1. realizare; 2. execuțiune.