Sinonime pentru «impertinent»

IMPERTINENT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.

impertinent, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 60/2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr impertinent, lat impertinens, -ntis] 1-2 smf, a (Om) obraznic. 3 av Cu obrăznicie.

IMPERTINENT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.

IMPERTINENT, -Ă, impertinenți, -te, adj. Lipsit de bună-cuviință sau de respect; obraznic, insolent. Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. AL. II 37. După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. ◊ (Substantivat) Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. Un impertinent, care caută toate chipuril