Sinonime pentru «imperfect»

IMPERFECT, -Ă, imperfecți, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait.

imperfect, ~ă [At: RALEA, E. O. 139 / Pl: ~cți, ~e / E: lat imperfectus] 1-2 av, a (Într-un mod) care are defecte, lipsuri Si: nedesăvârșit. 3-4 sn, a (Grm; șîs) Timp ~ (Timp verbal) care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea.

IMPERFECT, -Ă, imperfecți, -te, adj. Lipsit de perfecțiune, care are defecte; nedesăvîrșit. Lucrare imperfectă. ◊ (Gram.) Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune durativă, începută în trecut și neterminată în momentul la care se referă vorbirea.

IMPERFECT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesăvîrșit. ◊ (Gram.) Timp imperfect (și s.n.) = timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].