Sinonime pentru «imbecil»

IMBECIL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

imbecil, ~ă [At: SADOVEANU, P. S. 180 / Pl: ~i, ~e / E: fr imbécile, lat imbecillus] 1-2 smf, a (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse Si: cretin, idiot, (rar) inept, nerod, prost, stupid, tâmpit, (îvp) becisnic, nătărău, neghiob, netot. 3 a Care trădează imbecilitate (1).

IMBECIL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

IMBECIL, -Ă, imbecili, -e, s. m. și f. (Adesea termen de ocară) Persoană cu capacități mintale foarte reduse, lipsită de facultatea de a înțelege ușor; slab de minte, neghiob, nătărău. Numai imbecililor le e indiferent ce opinie au. CAMIL PETRESCU, U. N. 150. Bag de seamă că nu pot suporta în liniște să mă crezi un imbecil. SEBASTIAN, T. 63. E mîndria de a-i arăta că nu sînt un imbecil. IBRĂILEANU