Sinonime pentru «iepure»

IEPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.

iepure sm [At: DOSOFTEI, PS. 356 / V: ep~, ~ră sf / Pl: ~ri / E: ml lepus, -oris] 1 Gen de mamifere rozătoare, cu urechile lungi, cu doi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte și cu coada scurtă Si: (reg) șoldan, văitui (lepus). 2 (Îc) ~-de-mosc Iepure domestic, cu carne comestibilă (Lepus cuniculus). 3 (Îc) ~-berbec-francez Iepure cu u

IEPURE sm. 🐒 Animal rozător, foarte fricos, de coloare roșcată pe spinare și albă pe pîntece, cu urechile lungi, cu picioarele dinapoi mai lungi decît cele dinainte, ceea-ce-i permite să alerge foarte repede (Lepus timidus) (🖼 2627): fricos ca un ~; dormeam noaptea somnul iepurelui (GN.); a alerga ca un ~; Ⓕ: puteai prinde iepuri cu el (RET.), era foarte voios; (P): departe Griva de ~ 👉 GRIV; a pr

IEPURE, iepuri, s. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor cu urechile lungi, cu două rînduri de incisivi așezați spate în spate și cu picioarele dinapoi mai lungi decît cele dinainte, adaptate pentru sărit; trăiește prin păduri, pe cîmpii sau livezi și este vînat pentru carnea și blana lui (Lepus europaeus). Pornesc cu pușcașul și cu cei doi copoi, Marcu și Feiga, spre zăvoaiele pline de iepuri. SADO